Ea şi numai ea

de Andrei Ivanov

Data premierei:  20 februarie 2019

Preţuri bilete:

  • Preţ unic  – 30 lei
  • Preţ redus  – 10 lei
    Reducerile sunt acordate pentru pensionari, elevi şi studenţi.

Sinopsis

O mamă, văduvă încearcă să-și îmbunătățească relația cu fiul, adolescent. Între aceștia nu există comunicare aproape de niciun fel, viața și universul lor fiind despărțite de peretele dintre camerele în care cei doi locuiesc, pe de o parte și de diferențele dintre generații și viziuni, pe de alta. Pentru a se apropia de fiul său și a-l descoperi, mama apelează la un tertip periculos, își creează un cont pe o rețea de socializare sub un pseudonim, dând astfel naștere unei adolescente, cu preocupări extravagante, Toffy, care îl fascinează și atrage, încetul cu încetul pe Corbul din turn. Comunicarea devine, așadar, posibilă, dar nu pentru vreme îndelungată, mama fiind în cele din urmă demascată, plătind un greu preț al dreptății: pierderea fiului.

Piesa tratează o temă actuală: comunicarea virtuală, care acaparează generația tânără, și nu numai, devenind o amenințare reală, o problemă mondială, un caz cu ecouri și amprente în viața socială și emoțională.

Despre piesă:

În Sala Studio, sub bagheta lui Radu Ghilaș, 70 de minute de magie plecând de la textul excepțional al dramaturgului rus de 35 de ani, născut în Belarus, text tradus foarte inspirat de Raluca Rădulescu și agrementat în repetiții cu parfumul lingvistic al celei mai noi generații circulante în spațiul rețelelor de socializare. Spațiul sintetic al casei IT propus de Andreea Felciuc și video designul generator de poetic al lui Andrei Cozlac, lasă câmp liber celor trei actori pentru un spectacol intens și fără fisură. Icebergul conflictului dintre Mamă (Anca Florea) și Fiu (Răzvan Grosu), topit doar de personajul virtual al Adei Galeș (duplicatul Facebook al mamei), generează actoricește o horbotă a performanței, o miniatură cât o lume în care burzuluiala adolescentină (aptă de tragedie, până la urmă) provoacă pas cu pas imaginația maternă. Rama ecranelor laptopurilor, goală, sugerează nu clasica însingurare în fața computerului, cât fereastra către lume, calea de comunicare/socializare pe care acesta o poate construi și gira.  Viețile paralele ale celor doi ascund, de fapt, dorința comună de comunicare, realizabilă doar prin ființa de eter a Adei Galeș. Performanța acesteia din urmă (un soi de copilăreală mecanică de efect și persuasivă), este în consonanță cu a colegilor de scândură: Anca Florea păstrându-se cu atenție într-un soi de naivitatea parcă în refuz de maturizare, Răzvan Grosu într-al său oniric status de Peter Pan. De altfel, trimiterea la personajul lui J.M. Barrie (Walt Disney și ceilalți) e una dintre cheile oferite direct de către dramaturg și ingenios utilizate de regizor și actori. Între adolescenta virtuală și Peter Pan, câmpul de interpretare e complet deschis: dacă Wendy (originara) joacă rol nu doar de prietenă adusă de întâmplare, dar și de substitut de mamă, soră (și, potențial, parteneră romantică), personajul Adei Galeș, Mama undercover, e și ea camarad, înlocuitor de mamă și potențial iubită. Din păcate, excesul de ficțiune și imposibilitatea de a rezolva și la nivelul realului conflictul dintre generații amorsat, în cazul dat, de moartea tatălui, duce al suprapunerea celor două planuri, astfel încât, pentru a nu pierde staza virtuală, Țara de Nicăieri în care vor ajunge mama și fiul va fi moartea, și nu prin fereastra-laptop, ci prin aceea a apartamentului.

Doru Mareș, Critic de teatru
Revista ,,Yorick” – Revistă săptămânală de teatru. Numărul 452, 28 mai, 2019

Andrei Ivanov s-a născut în anul 1984 în Belarus. A absolvit Facultatea de Limbă și Literatură Rusă a Universității de Stat din Brest, Belarus. A fost corespondent al Agenției de știri Interfax și redactor la Editura Labirint. În prezent trăiește la Moscova.
Andrei Ivanov este dramaturg, scenarist și regizor. Este membru al Uniunii Scriitorilor din Moscova. A regizat reclame, clipuri video și filmul de scurt-metraj Casa duhurilor, cu care a participat la Festivalul de Scurtmetraje de la Praga, în anul 2013. În prezent scrie scenarii de film și televiziune, dar și piese de teatru pentru toate vârstele. În anul 2018 a fost nominalizat la categoria Cel mai bun dramaturg, la Premiile Teatrale Naționale ale Rusiei, Masca de Aur, pentru piesa Prințesa de cartier.

Piesa Ea și numai ea a fost selecționată pe lista-scurtă a Festivalului de Dramaturgie Eurasia de la Ekaterinburg și a Festivalului de Dramaturgie Contemporană Liubimovka de la Moscova, în 2013. A fost montată în Belarus, Ucraina, Rusia, Lituania, Cehia, Estonia, Uruguay și fost tradusă în limba spaniolă. Spectacolul produs în Uruguay a fost nominalizat la 9 categorii, la premiile naționale de teatru, în anul 2018.
Textul a avut un prim contact cu publicul din România cu ocazia spectacolului-lectură, de la Teatrul Nottara, la ediția din 2018 a Festivalului FEST(in) pe Bulevard.

Alte piese de teatru:
– Lupul roșu (selecționată la Festivalul Liubimovka-2015)
– Cruciada copiilor (locul I la Festivalul de Dramaturgie de la Badenweiler, Germania, 2016)
– Prințesa de cartier (scrisă în 2017, tradusă în spaniolă și română, publicată în Antologia spectacolelor lectură FITS 2018)
– August-6 (piesă pentru copii și adulți, 2018)

Radu Ghilaș
A absolvit Universitatea de Arte George Enescu Iași, Facultatea de Teatru, secția Actorie în anul 1994 și secția Regie de Teatru în anul 2018. Din 1994 este actor la Teatrul Național Vasile Alecsandri din Iași unde a interpretat numeroase roluri, în producții semnate de unii dintre cei mai importanți regizori.
Începând cu anul 1998 montează spectacole de teatru în România, Republica Moldova și Ucraina.
Spectacole montate: În container de Constantin Cheianu (2009), Inimă de boxer, de Lutz Hubner (2010), Ceck-In, de Dumitru Crudu (2012), Cerere în căsătorie, de A.P. Cehov (2014) și Fata fără zestre, de N. Ostrovski (2016) la Ateneul din Iaşi, Creeps, de Lutz Hubner la Centrul Cultural German, Iași (2013), Păcală şi Tândală, la Teatrul Tudor Vianu, din Giurgiu (2014), Dureri fantomă, de Vasili Sigarev, la Teatrul V.I. Popa Bârlad (2015), Şcoala lui Habarnam, după Nicolai Nosov (2015) și Hainele noi ale împăratului, după  Hans Christian Andersen, la Teatrul Guguţă Chişinău, Republica Moldova (2015), Granița de Constantin Cheianu, la Teatrul Kulisha, Kherson, Ucraina (2017), Piele și cer, de Dimitré Dinev, la Teatrul Național Iași (2018).
Premii: Medalia Meritul cultural oferită de Preşedintele României (2004), Premiul Regizorul Anului oferit de Ateneul din Iași (2014), Premiul pentru Cel mai bun regizor, pentru spectacolul Cerere în căsătorie, la Festivalul Internațional de Teatru de Cameră Andriyivsky Fest Kiev, Ucraina (2017), Premiul pentru transpunerea unui text clasic într-o manieră modernă pentru spectacolul Cerere în căsătorie la Festivalul Internațional de Teatru Melpomena Travi Kherson, Ucraina (2017), Premiul Juriului pentru spectacolul Granița, la Festivalul de Dramaturgie Contemporană, Brașov (2018).

O boală care s-a extins rapid
Internetul, cred, poate fi considerat deja o maladie a societăţii contemporane, o boală care s-a extins rapid la nivel mondial. Întâlnim oameni pe stradă, în restaurante, autobuze, parcuri, aeroporturi care își petrec tot timpul pe rețelele de socializare, copii care au schimbat mingea și bicicleta pe tablete și alte device-uri, familii care, în loc să se bucure de timpul petrecut împreună, scriu mesaje interminabile pe telefoanele mobile. Oamenii, din nefericire, au început, ușor, ușor, să nu mai comunice unii cu alții în viața reală, autoizolându-se în cea virtuală. Tastele au luat locul lucrurilor vii și palpabile, ale trăirilor, iar virtualul se substituie visurilor, dorințelor și idealurilor. Această dependență ce oferă individului doar iluzia că trăiește cu adevărat, compromite întreg universul personal și relațional având ca rezultat disfuncționalități cu efect pe termen lung.

Radu Ghilaș

La un click distanță de deveni fișier corupt
Într-un prezent în care sunem uniți prin cabluri și fire de internet, sentimentele par a fi la un click distanță de a deveni fișiere corupte, și totuși ele supraviețuiesc, evoluând spre o conexiune wireless a viitorului. Personajele piesei Ea și numai ea își descoperă identitatea, trăiesc și își hrănesc modemul sufletului cu semnale din frecvența tehnologiei moderne.

Ea și numai ea…E o fotografie cu 12 megapixeli, nefotoshop-ată, a unei generații hipnotizată de sunetul ‘click’.
E o comunicare răsturnată, ca un cablu de date ce leagă un HDD extern de-un computer virusat.
E evidențiată o imagine îndepărtată de realitate, ca două routere care încearcă în zadar să intre simultan pe aceeași frecvență.
E o ilustrare zoom-in a infinitului număr de reprezentanți ai erei în care zâmbetul e un scrutcircuit de date, râsul e-o flamă de laptop cu prelungitor ars, plânsul e-o revărsare de cabluri de internet peste o placă de bază defectă, iar sentimentele sunt adevărate ca un seif de cazino online.
Unirea ‘modernă’, cu add friends, dintre generații e ca și cum ai îmbrățișa o ,,fantomă albă, ca de cretă”.
Joaca de-a identitatea, din spatele cortinei tehnologiei poate să conducă la un sfârșit implacabil: MODEM CRASH. FATAL ERROR.
Diana Stegaru, Secretar literar

Este despre iubire și ură. Despre viață.
Piesa Ea și numai ea (Это все она) face parte din acea categorie de texte de care te îndrăgostești la prima vedere. Am primit-o în pauza unui spectacol, pe Whatsapp. Am deschis-o în metrou, în drum spre casă. Povestea m-a prins atât de tare încât nu am auzit când a trecut stația la care trebuia să cobor. Un am mai târziu, am adaptat împreună cu Andrei Ivanov, la Moscova, anumite realități rusești care nu au corespondent în limba română. Toți regizorii care au citit-o de atunci, vor să o monteze. Unul dintre atuurile acestei piese este și acela că poate fi jucată la fel de bine de doi, trei sau patru actori. Povestea este simplă, credibilă, posibilă oricând și oriunde. Replica lui Andrei Ivanov este umană, firească și cu sens. Este o piesă pentru părinți și copii în egală măsură, despre extreme, sentimente și suferințe scăpate de sub control, despre cine suntem și cine putem ajunge. Despre iubire și ură. Despre viață.

Raluca Rădulescu, Traducător

Un cont cu date false
Spectacolul tratează o temă de actualitate: influența tehnologiei, a internetului asupra vieții adolescenților, și nu numai, efectele sale hipnotice și consecințele dureroase ale acestei dependențe. Între o mamă, văduvă și un fiu, adolescent se ridică un zid imens, carămidă cu cărămidă, zi după zi. Nimic nu pare a putea salva comunicarea dintre aceștia și sudarea sentimentelor decât o falsă comunicare, o pretinsă apropiere, pe care mama o creează odată cu un cont obținut cu date false, în încercarea sa de a-l cunoaște mai bine pe copilul căruia nu fusese capabilă sa-i dobândească încrederea în viața reală. Așa se naște Toffy, inițial, un ecou palid de adolescentă, dar în cele din urmă, o forță care schimbă destine.
Diana Stegaru, Secretar literar

© Copyright - Teatrul Sică Alexandrescu