Mincinosul de Carlo Goldoni, producția mult-așteptată a Teatrului “Sică Alexandrescu” a avut premiera la începutul lunii martie.

Regizorul Vasile Nedelcu, alături de echipa de creație – scenografa Andra Bădulescu Vișniec, coregrafa Mălina Andrei, compozitorul Ovidiu Iloc și actorii Gabriel Costea, Mihai Bica, Marius Cisar, Anca Florea/Simona Pop, Iulia Popescu, Claudia Suliman, Gabriel Spahiu/Petrișor Diamantu, Vlad Jipa, Vlad Pavel, Demis Muraru/Bogdan Nechifor, Relu Sirițeanu au oferit publicului din Brașov primele reprezentații ale spectacolului pe 10 și 11 martie 2018.

Realizarea spectacolului Mincinosul de Carlo Goldoni a stat pentru mine sub semnul emoției și bucuriei de a lucra din nou, după mai bine de 15 ani, pe una din importantele scene profesioniste românești. La această emoție și bucurie de a lucra în propria limbă, în mijlocul unui colectiv experimentat de actori, s-a mai adăugat un prilej fericit: acela al întîlnirii cu comedia. Fericit nu doar pentru noi, sînt sigur, ci mai ales pentru publicul brașovean, mare amator de comedie.
Mai mult decît atît, nu e vorba de o comedie oarecare, ci de o capodoperă a genului.
Teatrul lui Goldoni este un loc de răscruce în istoria teatrului: el recuperează tradiții și deschide, în același timp, drum modernității. Piesele sale sunt și astăzi aplaudate, după mai bine de două secole, pentru că au fost scrise, așa cum singur mărturisește, în numele „dragostei pentru adevăr”. Vasile Nedelcu, regizor

Veneția este un loc magic, o sursă de inspirație inepuizabilă. Poduri mai mici, mai mari, canale și canaletto-uri, străzi înguste, case cu fațadele care par că ies chiar din canaletto și au ieșiri direct spre barcă sau gondolă, totul într-o asimetrie surprinzătoare și labirintică. Poetica culorilor și a patinei date de trecerea timpului, de umezeală, de soare… Luciul și oglinda apei care devine luminoasă, aproape albă într-o zi cu soare sau dimpotrivă are culoarea tulbure în zilele de iarna mai cețoase ale carnavalului… Deschideri multiple, de forme și dimensiuni diverse, uși, ferestre, balcoane, terase… toate acestea lăsându-ne să imaginăm ceea ce ar putea fi viața locuitorilor din spatele acestor fațade.
Personajele lui Goldoni au ajuns până în zilele noastre fără niciun rid, la fel de proaspete și adevărate ca acum 300 de ani. Poveștile lor ne fac încă să râdem pentru că ne recunoaștem în ele. Sper ca spectatorii noștri să aibă tot atâta plăcere și amuzament cât am avut noi, echipa de creație și realizare, la această re-descoperire a lui Carlo Goldoni.  Andra Bădulescu Vișniec, scenograf