File din istoria Teatrului „Sică Alexandrescu”

Ziua de 3 decembrie 1946 figurează ca dată oficială de înființare a Teatrului Poporului din Brașov, sub direcțiunea lui Florin Eliade. În deschiderea stagiunii, la Sala „Astra”, s-a jucat spectacolul „Slugă la doi stăpâni”, de Carlo Goldoni , din distribuție făcând parte N. Clinciu, N. Cristea, Gh. Banu, Ana Baicu, Elisabeta Iovan, P. Petrovici, N. Moldoveanu, I. Feldioreanu, A. Roman, Constantin Sassu şi Andrei Armancu.
În 1948, director al Teatrului brașovean este numit experimentatul regizor Puiu Maximilian (tatăl textierului de revistă Mihai Maximilian). În 7 martie 1948 are loc premiera de gală a piesei „Rădăcini adânci”, de James Gow și Arnaud D’Usseau, în regia artistică a lui Puiu Maximilian. Stagiunea s-a închis în 30 mai, cu spectacolul „M-am născut ieri”, de Orson și Kanin, în regia aceluiași Puiu Maximilian. Din distribuție: Emil Siritinovici, Elisabeta Iovan, Mia Steriade, Andrei Armancu, Constantin Sassu, Ana Baicu.
În 14 mai 1949, Teatrul Poporului își schimbă titulatura în Teatrul de Stat Brașov. În septembrie, același an, direcțiunea este preluată de Nela Stroescu (persoană fără experiență în domeniu, care apoi va deveni activist în Ministerul Culturii). Spre finele directoratului asigurat de Puiu Maximilian în trupă apăruseră nume noi, dintre care trei vor face carieră la Brașov: Vévé Cigalia, Cotty Hociung și Mișu Fotino (tatăl actorului Matei Mișu Fotino, cel ce și-a trăit copilăria și adolescența la Brașov, jucând de foarte tânăr pe scena teatrului de aici, uneori alături de tatăl său).

În 7 iunie 1994, Teatrul Dramatic își schimbă denumirea în Teatrul „Sică Alexandrescu”.

Sică Alexandrescu (n. 15 august 1896, București – d. 6 august 1973, Cannes, Franța) a fost un regizor format la școala realistă a lui Paul Gusty. Se spune că a regizat într-o vreme în care la noi nu exista școala de regie de teatru. Cu toate acestea, a oferit publicului (în anii ’40 ai secolului trecut) spectacole memorabile, cu distribuții extraordinare, în care și rolurile mici erau înterpretate de mari actori: „Azilul de noapte”, de Gorki, cu Tony Bulandra, George Vraca, Jules Cazaban, Dina și Tanți Cocea, Beate Fredanov, „Tâlharii”, de Schiller, cu George Vraca, Mihai Popescu, Dina Cocea, Fory Eterle, Ion Iancovescu, „O noapte furtunoasă”, de Caragiale, cu Alexandru Giugaru, Florica Demion, Leny Caler, Ion Iancovescu, G. Timică, Silvia Dumitrescu-Timică. A format actori (G. Vasiliu-Birlic, între alții) și regizori, a lansat dramaturgi (Mihail Sebastian, de pildă). La Brașov, a pus în scenă piese memorabile, precum: „Apus de soare” (1967), „Micul infern” (1969), „Gaițele” și „O noapte furtunoasă”, „Conu’ Leonida față cu reacțiunea” (1970).

CITATE DESPRE SICĂ ALEXANDRESCU
Radu Beligan: „Sică Alexandrescu se trezea în primele ore ale dimineţii şi până noaptea târziu nu mânca, nu bea şi nu visa decât teatru. Teatrul era la el o necesitate atât de obsesivă cum e foamea, setea sau dragostea. S-a născut în teatru, a trăit în teatru şi a murit cu mâna pe condei, lucrând la punerea în scenă a piesei cu care trebuia să deschidă noua sală a Teatrului Naţional din Bucureşti” (Radu Beligan)
Virginia Itta Marcu: „Sică Alexandrescu mergea pe o logică extraordinară, totul era motivat logic. Era pe linia celor pe care le învăţasem la Finţi (n.r. – Alexandru Finți, regizor și actor, profesor la Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică din București). Foarte meticulos. Şi ştia poantele, ştia cum să le pună în valoare. Mergând pe trăire, pe adevăr, nu aşa, nemotivat. Dar era un as al poantelor. Un as!”.

© Copyright - Teatrul Sică Alexandrescu